Visul unei seri de vara

Ma uit pe cer si nu mai vad nimic,

E doar albastru...albastru infinit,

E doar soarele ce curand o s-apuna

Si-o sa predea stafeta prea frumoasei luna.

Ma uit pe drum si vad numai masini,

Privesc in gradina si ma-nvaluiesc crini.

Apoi admir iar cerul si-observ ca se-ntuneca.

Scot pixul din buzunar si foaia de pe maneca.

Despaturesc foaia si ma apuc sa scriu,

Acum,cat vad,ca inca nu-i tarziu.

Deodat-aud un glas venind di-mprejurari,

Incerc sa-l urmaresc si ma ridic de pe scari.

Ajung in fund de curte,dar glasul se pierde,

Ma uit in jurul meu si vad doar iarba verde,

Doar pasari se aud si nimic mai mult.

Daca nu-i vocea ta,nimic nu vreau s-ascult.

Si brusc,de undeva,se-aude-o melodie;

Nu-i preferata mea,dar stiu ca-ti place tie.

O ascult cu drag si-ncep s-o fredonez,

In spate apari tu,inchid ochii si te-mbratisez.

Apoi cand ii deschid,imi zic : e clar,visez!