Jurnalul unei minti inecate

Oameni fara de care nu puteam sa stau
Acum sunt doar un motiv in plus sa beau.
Orele trec...trec si zilele
Si tot ce-a ramas sunt doar amintirile.
Cand toti s-au dus si-am ramas doar eu cu mine,
Nu pot decat sa beau si sa sper ca va fi bine.
Si asa uit sa mai plang,strangand in mana paharul.
Am crezut ca asta e solutia pentru a ineca amarul.
Acum stiu ca m-am inselat,dar continui sa beau,
Beau...si ma intreb oare asta vreau,
Oare asta e solutia la tot ce mi se-ntampla?
E o situatie grea,nu a fost nicigand mai simpla.
Stau la o masa si beau,undeva prin casa.
Nici nu stiu de ce va spun,ca oricum nu va pasa.
Am un pahar in fata mea ce continui sa-l privesc
Si-aud voci in capul meu ce ma-ndeamna sa-l golesc.
Simt ca inebunesc si stiu ca nu asta imi doresc.
Inchid ochii si incerc sa-ncetez sa mai gandesc.
Iar apoi cand ii deschid,prietenii ii am in fata
Si incepe sa-mi revina din nou orice speranta.
Si-ncep sa strig in gand "totu-i mai ok"
Atunci cand sunt cu ei,cu prietenii mei.