E despre voi

Nu mi-e rusine de mine,imi e rusine cu voi,
Caci in viata asta voi va credeti eroi
Cand defapt sunteti plini de noroi
Si nu stiti ce-i soare,ca aveti doar ploi,
Sunteti goi...
Goi in interior.
Cand ma uit la voi ma trece-un fior,
Ca nu mai exista in lumea asta dor
Si fiecare din ei doar fac ce vor
Sperand sa aiba un mai bun viitor
Ce momentan pare compromitator.
E un lucru mult prea amagitor
Cand cei rai traiesc,iar cei buni mor,
Dar nu-i nimic,toate la timpul lor!

Am trecut prin multe si multe-am indurat,

Dar sunt inca aici,nu am renuntat

Sa imi traiesc viata cu bune si rele,

Cu zile usoare sau poate prea grele. 

Chiar de ultima aripa s-a frant,

Continui sa zbor,ma ridic de la pamant,

Am invatat sa tin in mine,nu mai plang

Si am sa inaintez mereu strigand:

Nicigand n-am uitat ce-am fost si cine sunt!

Declaratie

In seara cand ne-am intalnit,

Mi-era teama sa nu fac ceva gresit.

S-am incercat sa fiu eu,naturala,

Dar timiditatea a iesit la iveala.

Abia apoi am prins curaj sa-ti spun

Ca te plac...s-am facut un lucru bun.

Desi n-am stiut cate sanse voi avea

Sa aud aceleasi cuvinte din gura ta.

Si uite acum,dup-aproape patru luni,

Stiu clar ce simt si-am sa zic intregii lumi

Ca te iubesc si fara tine nu sunt eu,

Esti ce-am mai drag si ai sa fii mereu.

Nu-mi pasa,chiar nu-mi pasa ce spun ei,

Tu esti ce esti si stralucesti in ochii mei.

Iar simpla ta prezenta imi da o stare buna,

Sunt cea mia fericita ca suntem impreuna.

Nimeni de nicaieri

Sunt un nimeni de nicaieri,
Sunt cea de azi,nu cea de ieri.
Si chiar daca nu mai am nimic,
N-am sa renunt,mi-e tipic.

Am sa merg cat mai departe,
Trecutul de prezent se desparte
Si uite asa se lasa totul in spate,
Asta fiind reteta unei vieti aparte.

Si exista un viitor ce stiu ca e al meu,
Construit usor sau poate mult mai greu.
Depinde doar de mine si ce aleg sa fac
In viata asta-n care toti doar ne pun capac.

Lumea de azi

Oamenii vor deveni curand
Doar nisipuri purtate de vant,
Doar niste puturi secate de apa,
Unul se naste,altul se-ngroapa.

Copiii nu mai sunt cum erau odata,
Nu mai stiu ce e aia joaca.
Ei doar se bat si se imbata
Si alte prostii vor sa faca.

La noua ani vor telefoane
Cu camera,fara butoane.
Vor bani multi in buzunare,
Nu tin cont ca parintele lor n-are.

Si ajung pe la douazeci de ani
Sa aiba capete de jidani.
Sa uite de sora,mama si tata,
Sa faca Romania o tara uitata.

Iar batranii,oameni maturi,
De multe ori ajung pe drumuri,
Caci cei ce n-au plecat din tara
Din casa parintii-si dau afara.

Ei nu tin cont c-aceia le-au dat viata
Si le spulbera batranilor orice speranta.
Sunt tineri fara suflet,lipsiti de sentimente
Ce si-ar vinde parintii la orice amanete.

Asta e lumea in care acum traim.
Sa-ntoarcem timpul din nou ne dorim.
Dar este deja mult,mult prea tarziu,
Sper ca viitorul sa fie mai bun pentru al meu fiu.

(A avea cap de jidan = a umbla cu inselaciuni)

Imi amintesc...

Imi amintesc totul cum a-nceput,

Cum viata complet mi s-a schimbat.

Din seara cand te-am cunoscut

Si n-am stiut de cine am dat.

Nu m-am gandit ca ai sa fii

Persoana pe care-acum o iubesc,

Fara de care eu n-as mai stii

Pe ce drum trebuie sa pasesc.

Poate nu crezi nici un cuvant,

Si nici nu-i nevoie sa crezi.

Caci ele pot fi vorbe-n vant;

Tu trebuie sa simti,sa vezi.

Si tot ce spun e-adevarat,

Esti ce-am mai scump in astă-lume,

Esti tot ceea ce am visat,

Cel ce ma duce pe altă culme.

N-am sa mai spun nimic in plus,

Las timpul sa o faca-n locul meu.

Doar amintesc momente ce s-au dus

Si-am sa-ti repet ca am sa fiu mereu

Aproape,atat la bine,cat si la greu!

Prea multe...

Sunt prea multe intrebari si prea putine raspunsuri,

Prea multe minti goale lipsite de ganduri,

Prea multa prostie in lumea asta mare,

Prea multe personalitati lipsite de valoare.

Sunt prea multe de-ndurat si nu-i deloc usor.

Prea multa saracie si nici un banisor,

Prea multa rautate-nimeni nu mai e bun-

Prea multe cai gresite,nicidecum doar un drum.

Prea multe regrete si nici o multumire,

Prea multa uitare si pic de amintire.

Sunt prea multe de spus,dar cine sa le spuna

Cand prea multi dintre noi luam viata in gluma?

Prea mult intuneric si nicio raza de lumina,

 Prea multe guri mute,nimeni nu se mai afirma.

Prea multa ura in suflet; unde e iubirea?

Prea multi oameni mor,s-a zis cu nemurirea.

Prea multe lucruri rele se-ntampla-n asta lume-

Sa nu crezi ca-s cosmaruri,caci ele sunt pe bune.

Nu-i prea devreme,e chiar mult prea tarziu

Sa realizezi acum ca esti om si esti viu.

Prea multe au fost,nimic n-a mai ramas,

Caci toate s-au dus in mai putin de-un ceas.

Luni de toamna

Septembrie,luna de toamna

Ce pentru unii mult inseamna.

Caci toamna-i si-n sufletul lor

Cand sunt cuprinsi de-un strasnic dor.

Octombrie,e o alta luna

A toamnei ce nu-i deloc buna.

Dar asta e,trebuie suportata.

Si stau cu gandul la vara ce-a fost odata.

Noiembrie,deja nu mai am ce spune;

Totu-i uscat in jur,nu mai e nimic in lume

De-un verde ca acel al florilor de vara.

Toate s-au dus si stiu ca nu-i prima oara.