Doar nisipuri purtate de vant,
Doar niste puturi secate de apa,
Unul se naste,altul se-ngroapa.
Copiii nu mai sunt cum erau odata,
Nu mai stiu ce e aia joaca.
Ei doar se bat si se imbata
Si alte prostii vor sa faca.
La noua ani vor telefoane
Cu camera,fara butoane.
Vor bani multi in buzunare,
Nu tin cont ca parintele lor n-are.
Si ajung pe la douazeci de ani
Sa aiba capete de jidani.
Sa uite de sora,mama si tata,
Sa faca Romania o tara uitata.
Iar batranii,oameni maturi,
De multe ori ajung pe drumuri,
Caci cei ce n-au plecat din tara
Din casa parintii-si dau afara.
Ei nu tin cont c-aceia le-au dat viata
Si le spulbera batranilor orice speranta.
Sunt tineri fara suflet,lipsiti de sentimente
Ce si-ar vinde parintii la orice amanete.
Asta e lumea in care acum traim.
Sa-ntoarcem timpul din nou ne dorim.
Dar este deja mult,mult prea tarziu,
Sper ca viitorul sa fie mai bun pentru al meu fiu.
(A avea cap de jidan = a umbla cu inselaciuni)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu